Cine eşti tu, Romeo Niram, pictor? Om de cultura? Imigrant?

Sunt pictor, am 35 de ani şi m-am nascut la Bucureşti. Din păcate m-am afirmat ca pictor în afara graniţelor României. În ţară doar am studiat, în liceu împreună cu maestrul Corneliu Baba apoi la Universitate, unde am avut şi primele expoziţii.

Am decis însă că trebuie să-mi încerc norocul afară. Drept urmare am plecat la Istanbul unde, din păcate nu am reuşit să fac mare lucru. După aceea trebuia să aleg o altă capitală unde să încerc sa-mi fac un drum. Însă nu una mare, gen Berlin sau Paris, de care îmi era puţin frică. Aşa am ajuns la Lisabona, în anul 2001, unde credeam că îmi va fi mult mai uşor.  N-a fost să fie... Astăzi cred că poţi avea mai mult succes în Paris sau Madrid decât la Lisabona.

Credeam că mai puţine reviste şi mai puţini pictori imi vor oferi un prilej, dar realitatea de multe ori îţi pregăteşte surprize. De exemplu, în vara trecută am fot premiat de către Mişcarea pentru Artă Contemporană, iar evenimentul a fost consemnat în Portugalia într-o revistă specializată pe articole despre case şi grădini, iar astas-a întâmplat pentru simplul motiv că în Portugalia există o singură revistă de cultură, în paginile căreia ajungi foarte greu.

Acesta a fost motivul pentru care te-ai hotărât să vii în Spania?

Nu...deloc, în Portugalia am descoperit trecerea lui Mircea Eliade. Am înţeles că a fost un punct fundamental pentru el, chiar dacă, în esenţă s-a dovedit a fi un eşec. La fel şi pentru Blaga. Motivul plecării mele din Portugalia a fost semnarea unui contract cu Mişcarea pentru Artă Contemporană care are galerii deschise în foarte multe ţări care au aparţinut fostului Imperiu portughez...Brazilia, Cabo Verde, Macao etc... Ca pictor, în momentul în care ai semnat un contract cu ei, primeşti o sumă de bani care îţi asigură ceea ce îţi trebuie şi te apuci de pictat. E ca o investiţie în munca ta. De exemplu, Salvador Dali a fost susţinut de aceeaşi Mişcare pentru Arta Contemporană. Avand totul asigurat, am ales să îmi continui munca din Spania, unde aveam mai multe oportunităţi.

Ai amintit de Salvador Dali. Stiu că, în tabloul pe care l-ai făcut pentru Prinţii de Asturias criticii au afirmat că au descoperit multe influenţe ale lui Salvador Dali. Îl consideri un idol în pictură?

Imi place Salvador Dali, dar mai mult la nivel de tehnică a picturii. Clar, exită anumite picturi ale lui care te provoacă pur şi simplu să le reproduci. Dar nu am nici o legatură cu Salvador Dali. În ceea ce priveşte tabloul amintit, era important să existe un act de modestie din partea unui pictor tânăr. Era o responsabilitate mare, mai ales că imi influenţa cariera aici în Spania. Văzând şi celelalte tablouri care au fost refuzate, am considerat că era important să fac un apel la un artist spaniol. Cum nu mă identific foarte bine cu arta din Spania, atunci am apelat si la elemente din Leonardo Da Vinci.

Ştiu că rama tabloului a fost tot realizarea voastră...

Într-adevăr, ca orice artist român, nu puteam să nu amitesc puţin si de Brancuşi. Aşa că am decis să facem rama tabloului cu elemente din opera marelui sculptor. Pentru asta am apelat la Bogdan Ater, care a realizat rama sub forma Porţii Sărutului.

Eşti deja în Spania de 1 an şi două luni. Cum apreciezi cultura prin prisma comunităţii româneşti de aici?

Eu am venit aici după 8 ani în Portugalia, unde, exceptandu-i pe criticul Dan Caragea şi alţi câţiva români, nu am cunoscut pe altcineva. Sosind în Spania, am fost ţi sunt foarte încântat de comunitatea întâlnită aici. Aici i-am întâlnit pe Bogdan Ater, Fabianni Belemuski, Horia Barna, directorul ICR Madrid, Adriana Petri., cea care a fondat in spaţiul Niram Art Cercul Poeţilor din Madrid, Constantin Popa. Sunt foarte mulţi.

S-a încheiat un an, 2009, în care ai avut multe realizări. Le poţi transmite un mesaj românilor? Cititorilor noştri?

Hm.. Acum trei ani am gândit un proiect în Lisabona, primul Institut Cultural privat, din afara graniţelor ţării. Paisprezece departamente care să cuprindă cât mai mult din arta românească, şi nu numai. Aşa că îi invit pe toţi românii la inaugurarea Institutului Cultural privat din Madrid, care va avea inaugurarea la sfârşitul lunii ianuarie. Totdată sper ca la această inaugurare sa cunosc măcar câţiva dintre cititorii revistei Origini, pentru care am o mare preţuire încă din Portugalia, când am flat prima oară de existenţa acestei publicaţii.