Cidru şi dulciuri în centrul Madridului    
În Madrid-oraş nu trebuie decât să ieşi pe străzi pentru a găsi ceva de făcut, gratis sau foarte ieftin. Dacă îţi place mâncarea, mergi în Plaza Luna (intrare din Gran Via) şi vei găsi mereu câte un târg, şi dacă ai noroc, unul de mâncare şi delicatese unde poţi degusta carne proaspătă friptă sau dulciuri din diferite părţi ale lumii, toate stinse cu un păhărel de cidru tulbure. Ieşi din casă şi vei găsi un afiş mare pe care se promovează o expoziţie de orice, de la clasicele expoziţii de fotografie până la expoziţii de haine vechi sau… sunete. În Bucureşti este puţin mai greu să găseşti ceva. În fapt este mult mai greu, dar nu imposibil. Foarte rar sau chiar niciodată nu găseşti ceva pur şi simplu… pe stradă. Lucrurile merg “din gură-n gură” în capitala românească, şi cine cunoaşte mai multă lume va şti de mai multe evenimente.
   
Cozonac şi ceai pe Lipscani
Găsesc zeci de evenimente în Bucureşti: teatru fară bilet de intrare unde vezi pe scenă actori tineri şi fără experienţă dar care joacă excepţional (priviţi cu ochii unei simple spectatoare) şi sunt capabili să aducă oricui un zâmbet sau o lacrimă, prezentări de modă deschise publicului larg cu manechine imobile din lemn, cozonac şi miros de scorţişoară, târguri de vechituri unde îţi  poţi cumpăra o bucăţică de istorie în forma unei insigne sau a unei decoraţii, târguri de obiecte făcute manual amplasate în Bucureştiul Vechi, cu iz de ceai roşu sau cafea proaspăt măcinată. Prietenii mei, marea majoritate bucureşteni şi ei, rămân surprinşi de concertele la care ajungem, de muzica veche de mahala cântată la cobze scorojite şi fluiere nelăcuite, sau de vernisajele de prin galerii amplasate în… sufragerii de bloc. Şi în Bucureşti poţi găsi evenimente, mult mai puţine însă poate la fel de interesante. Sunt mai puţine şi mult mai greu promovate, însă dacă ai răbdare găseşti.

Dor de Madrid
Madridul parcă nici nu trebuie să-şi facă reclamă. Sau poate că-şi face îndeajuns de multă încât să lase această impresie. Însă cele două capitale sunt foarte diferite şi cu toate astea nu pot să nu le compar, pentru că mi-e dor de Madrid şi de după-amiezile calde de toamna, când oricine poate ieşi din casă şi se poate bucura de un… eveniment.
În Madrid poţi găsi în aceeaşi zi activităţi sociale (sună a clişeu, ştiu) pe gustul tuturor: a celor pasionaţi de artă, de modă, de shopping, pe gustul gurmanzilor sau al copiilor. În Bucureşti sunt multe zile şi puţine de făcut. Sau poate că sunt mult mai multe decât îmi imaginez eu şi mult mai greu de găsit.
Încă vă invidiez, madrileni români, studenţi români în Madrid, voi care încă vă puteţi bucura de oraşul meu adoptiv. Nu trebuie să scormoniţi Madridul pentru a descoperi ceva, trebuie, aşa cum spuneam şi la început, doar să ieşiţi din casă.
   
Eu vreau să schimb lumea!
Atunci când îţi place ceva încerci să găseşti peste tot acelaşi lucru. La 20 şi un pic de ani încă ţi se mai pare că poţi schimba lumea. Ei bine, dacă am decis să las Madridul (încă mă mai întreb din când în când de ce), mi-am reorientat privirea către oraşul meu natal, către prima mea dragoste, Bucureştiul. Încerc să fac Bucureştiul mai bun, mai interesant, mai primitor în primul rând pentru mine, pentru că sunt egoistă, şi apoi pentru cei ca mine, care vor încă ceva sau altceva. Aşa cum îmi spunea cineva drag mie, m-am întors turist în Bucureşti şi îmi place să descopăr sau mai bine zis să redescopăr acest oraş care sunt convinsă că mai are multe de arătat.