Pictor prin definiţie sau sculptor  şi fotograf prin vocaţie, Bogdan Ater este unul dintre tinerii exponenţi ai culturii şi artei româneşti  în spaţiul diasporei. Născut la Bucureşti în 1980, Bogdan Ater a ales să reprezinte România  prin intermediul fotografiei şi sculpturii.
Prima lui expoziţie a avut-o la doar 15 ani, printr-o serie de fotografii cu titlul generic „Viaţa Tăranului Român”

Bogdan Ater

Spune-ne câteva cuvine despre tine ca om, apoi vom discuta despre artistul Bogdan Ater.
Am terminat cursurile Academiei de Arte din Bucureşti, după care am ajuns în Spania, mai exact în Madrid, pe care îl cunoşteam chiar din timpul facultăţii. Însă nu mi-am limitat experienţa migratorie doar la peninsula iberică. Din contră, am fost în multe locuri din Europa, dar îm Madrid am găsit ceva special. Nu ştiu, probabil tipul meu de personalitate se potrivea cu societatea, sau cu oamenii. Am reuşit să mai integrez mai uşor.

Ştiu că ai stat o perioadă si în Portugalia…
Da, am avut şi o experienţă portugheză… am expus pictură şi fotografie, dar aş aminti mai ales o expoziţie de fotografie pe care am intitulat-o „Alquimia del Alma”.

Când te-ai stabilit în Spania?
În 2003, după o serie de „plimbări” prin Berlin, Paris, Lisabona. Pot să ajung cu expoziţiile în diferite oraşe, sunt deschis oricărei „transmutări”, dar Madridul îmi este cel mai apropiat.

Spune-ne câteva cuvinte despre activitatea ta artistică din Spania, şi mai ales din Madrid. Ce ai expus, unde si mai cu seamă care a fost impactul asupra publicului spaniol.
Da…am avut o serie de expoziţii în primii ani în Spania, dar au un sistem foarte complicat. Ajungi foarte greu să expui din cauza unui paradox, şi anume o specie de birocraţie a artei. Dar am avut norocul să cunosc o serie de oameni care mi-au apreciat munca. La nivelul artei eşti întotdeauna pe un tărâm subiectiv, mai ales în ultimii ani, când se pune accent mai ales pe inovaţie în artă.

Îmi spune-ai ceva mai devreme că ai terminat Academia ca pictor. Ce te-a făcut să treci la sculptură?
În Academie am făcut şi modelaj, dar nu pentru asta am trecut la sculptură, ci mai mult pentru că imi place şi lemnul şi piatra, şi consider că ma pot exprima mult mai bine prin această ramura a artei. Necesită mai multă muncă şi mai ales o doză zdravănă de rebdare, dar merită din plin.

Eşti în Spania de 8 ani. Cum te-ai integrat aici? În societatea spaniolă, cu alte reguli, alte obiceiuri…şi chiar în comunitatea românească.
Mi-a fost destul de greu, dar, cu siguranţă, nu mai greu decât mi-ar fi fost în alte locuri. Tocmai de aceea am avut câteva experienţe anterioare. Pentru a cunoaşte, şi mai ales pentru a compara.
În ceea ce priveşte comunitatea romanească, pot spune doar atât: oamenii au plecat din România de nevoie, iar asta se vede la nivel de comunitate. Din păcate ne-am făcut o imagine care nu intotdeauna de avantajează. Tocmai de aceea, impreună cu mai mulţi prieteni, am pus bazele unei iniţiative a cărei menire este accea de a incerca o shimbare la nivel de mentalitate. Chiar ne-am gândit la un proiect pe care sper să îl punem în practică în acest an. L-am intitulat „Diaspora salută România” şi încercăm să adunăm o serie de artişti, scriitori, jurnalişti care să elimine filtrul de informaţie care s-a interpus în ultimii ani între societatea spaniolă şi cea românească.

La final, câteva cuvinte adresate cititorilor nostri…
Hm..E greu, dar îi indemn pe cei ce citesc revista Origini, şi nu numai, să conştientizeze faptul că, în ochii străinilor, fie ei spanioli sau nu, ei reprezintă România. Iar asta e o mare responsabilitate. Înaintea politicii, înaintea relaţiilor internaţionale, sunt oamenii. Şi de ei depinde cel mai mult imaginea unei ţări. Ei sunt cei care construiesc aceată imagine, şi tot de ei depinde şi menţinerea ei…

Mulţumim!