Situata in vechea vatra a orasului, pe Ulita Domneasca (actualul Bulevard Stefan cel Mare si Sfant), biserica manastirii Trei Ierarhi a fost construita intre anii 1637 – 1639 si sfintita la 6 mai 1639 de Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Edificiul prelua planul bisericii Galata (1584), definitoriu pentru a doua faza a arhitecturii nationale.

Ctitorul acestui monument singular este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei romane, aparator recunoscut al Bisericii Ortodoxe. În timpul primilor ani ai domniei sale, cand Patriarhia de la Constantinopole se gasea intr-o situatie critica – strivita de datorii, dominata de intrigi şi lovita de dezordini -, Vasile Lupu intervine şi incearca sa restabileasca lucrurile; deasemenea mai tarziu el va achita datoriile Sfantului Mormant şi pe cele ale manastirilor de pe Muntele Athos şi va face numeroase donatii ca initiator al unor opere de cult şi caritate creştin-ortodoxe in Polonia, Bulgaria şi Grecia.

Arhitectonic, biserica prelucreaza traditionalul plan triconc, insa culmea creativitatii estetice o constituie decoratia sculpturala a exteriorului. De la temelie pana sus, la cornisa turlelor, geometrismul rafinat al artei romanesti se imbina cu elemente de friza si arabescuri orientale, dar si cu ornamente specifice artei apusene. O sinteza unica de viziuni estetice aparent ireconciliabile, Orient si Occident, biserica este un simbol al artei in rugaciune. Muzicalitatea muta a armoniei culturale exprima cantarea liturgica din interiorul sfantului lacas.

Pictura a fost realizata de cei mai vestiti mesteri din lumea ortodoxa de atunci, iar broderia si obiectele cu care a fost inzestrata biserica aveau fastul si stralucirea ctitoriilor bizantine.

Jefuita si arsa de navalitori din Est (1650) si din Nord (1686), zguduita de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802), biserica va astepta ridicarea din umilinta pana dupa Razboiul de Independenta (1877). Lucrarile de restaurare se vor efectua in anii 1882 – 1887 (arhitectura) si pana spre 1898 (pictura si reamenajarea interiorului), resfintirea lacasului facandu-se in 1904, sub domnia regelui Carol I. Cladirea in care se afla Sala Gotica a fost inaltata de Vasile Lupu, fiind restaurata de mai multe ori, ultima data in 1960. Sarbatoare a artelor, biserica Treisfertitelor se inscrie in istorie ca o autentica vatra de cultura si spiritualitate. Dupa ce in 1641 Iasul primea cu evlavie moastele Sf. Cuv. Paraschiva, in 1642 aici se desfasura Sinodul care a adoptat celebra Marturisire de credinta ortodoxa, iar in 1645 in biserica Sf. Trei Ierarhi era uns patriarhul Ierusalimului.

Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii domnesti si tiparnita instalata aici, in care se imprima la 1643 “Cartea romaneasca de invatatura”, sunt dimensiuni care adauga Trei Ierarhilor pe langa numele de “Manastire a Patriarhilor” si pe acela de “Manastire a dascalilor”, denumire confirmata si de istoria invatamantului romanesc din veacul al XVIII-lea. Implinind vocatia universala a Bisericii dreptmaritoare, acest focar de spiritualitate romaneasca va fi si punctul de plecare al luptei de eliberare a Greciei, in 1821.

Alaturi de ctitori, la Trei Ierarhi isi dorm somnul de veci carturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir si primul domnitor al Romaniei, Alezandru Ioan Cuza.

Azi, biserica Trei Ierarhi are mai bine de 350 de ani. Ea reprezinta un monument inconfundabil, care pastreaza toata puterea traditiei. Patina timpului care estompeaza azi stralucirea decoratiei de altadata ii imprumuta in schimb sobrietatea varstei. Linia svelta a siluetei sale şi ornamentele dispuse in randuri orizontale anima intreaga biserica.